moldovenii

[cloudy]

sunt din moldova si fac facultatea in timisoara. pana sa ajung aici n-am stiut ca in tara la noi poti fi privit diferit doar daca spui ca esti dintr-o regiune sau alta. mi se pare absurd dar in timisoara chiar am avut de suferit din cauza asta. pana si vanzatoarea de la paine parea deranjata de accentul meu. nu mi se pare normal dar va trebui sa ma adaptez. sunt curioasa daca lucrurile se schimba atata timp cat nu mai ai accent. atunci iti arunca privirile specifice cand afla ca esti din "iest" ? oare o sa trebuiasca sa zic ca-s din alte parti sa nu nasc prejudecati in mintile oamenilor? somebody help me. it's sad but true

[sorin]

Nu iti face prea multe probleme, sunt destui carora le place dulcele grai moldovenesc. De exemplu, mie . Iar cei care au atatea prejudecati cu privire la locul de unde vii, nu merita sa fie luati in seama.

[Alina]

Ai dreptate, Sorin: cei care au prejudecati de genul asta nu merita sa fie luati in seama. Cat despre "dulcili grai moldovinesc" si cat de apreciat este acesta in alte regiuni ale tarii, cred ca nu multi sunt de acord cu tine. Si asta vine de la o tipa pe jumatate moldoveanca 

[Cea Neagra]

in momentul cand te accepti asa cum esti in acel moment si ceilalti te percep ca atare. Totul pleaca din interior. Din perspectiva mea cred ca in primul rand tu esti complexata de faptul ca esti moldoveanca si ai un accent diferit."Fii tu insati!" fara sa trebuiasca sa sa-ti schimbi accentul sau sa incerci sa "copiezi" oamenii locului doar daca, tu vrei asta cu adevarat sau crezi de cuviinta sa actionezi intr-un fel sau altul.

[Monumentalul]

Prea vedeţi simplu lucrurile!
Moldovenii - mulţi - au "emigrat" mai întâi în Banat, fugind de propriul lor pământ (nu discut acum motivaţiile). S-au întâlnit acolo şi cu confraţi români care aveau deja alte valori de civilizaţie, superioare. Unii s-au adaptat rapid, alţii nu, spre paguba lor şi spre oprobiul nemeritat al întregului grup.
Când am auzit, la Râşnov, nu în Banat, discutând două ţigănci ("Tu, ai auzit că Y s-a măritat?", "Nu, cu cine?", "Cu un moldovean, tu - d-ai băiat bun!"), am înţeles cât de adânc e coborâtă simţirea diferenţelor în mentalul "popular".
Şi la graiul ardelenilor se zâmbeşte în Moldova sau la Bucureşti, dar zâmbetul se atenuează când e vorba de făcut ceva.
Să lăsăm deci deoparte sentimentalismele ieftine şi să admitem că "nu iese fum fără foc!"
Cea care are problema ridicată trebuie să-şi asume soarta. Cum poate să facă corecţia? Al naibi de simplu: vorbind mai literar şi demostrând că poate fi mai "româncă" decât românii între care a ajuns. Nu intrând în PRM, ci dând "clasă" la capitolul de civilizaţie.