Fiica mea a primit sarcina să deretice, pe plajă, o suprafaţă de vreo patru metri pătraţi – recte locul pe care urma să instalăm cortul. La vârsta ei de cinci ani e aptă să identifice obstacole mici care îi confirmă prompt competenţa, semnalând un obiect pe care nu reuşea să-l identifice: un căluţ de mare uscat. Am organizat, în regim de urgenţă, o conferinţă dedicată subiectului. De ce e bine că a găsit căluţul şi de ce e rău că e mort? I-am povestit despre organizaţia care încearcă să repopuleze rezervaţia marină de la 2 Mai – Vama Veche cu caraghiosul animal. Am dus-o, apoi, la răsăritul soarelui, lângă pescarii care îşi descărcau năvoadele de peşte, ignorând soarta zecilor de căluţi de mare – victime colaterale ale procesului – care se transformau din fiinţe, în trist decor de plajă. Ochiul unui ecologist din public a notat scurt trei nereguli: se pescuieşte în rezervaţie, nu sunt recuperaţi căluţii de mare din năvod, iar năvodul este monofilar – interzis prin lege. Scena asta se petrece de ani de zile, fără să fie tulburată de vreo autoritate. Tot la Vama Veche, amatorii de scene romantice pot consuma un minunat apus de soare, la umbra unor dihănii din beton. Câteva clădiri cu 3-4 etaje sunt în plină construcţie fix în buza plajei – adică acolo unde mai multe acte normative interzic construcţiile. Una este proprietatea unui consilier local, alta a unui comandant de poliţie dintr-o staţiune mai fertilă de pe litoral. În raport cu aceste animale de pradă, autoritatea este puţin mai eficientă decât o legumă. Cum arată, în teren, relaţia dintre autoritate – fie ea Garda de Mediu ori Apele Române – şi un comandant de poliţie convertit în operator de turism? Foarte naturală: inspectorii sunt puşi pe fugă cu ameninţări de genul “vă dau de lucru dacă nu vă vedeţi de treabă!”. Un poliţist îmbogăţit din salariu îşi face singur legea transformând un echilibru ecologic într-o junglă de beton. A, dacă ar fi un singur poliţist în situaţia asta, n-ar fi o problemă atât de mare. Dar, în Vama Veche am identificat trei comandanţi de poliţie cu comportamente abuzive. La care se adaugă oarece protipendadă locală cu un zel edilitar distructiv, pescarii asasini şi alţi câţiva proprietari de hoteluri care deveresează conţinutul foselor septice direct în stradă, etc.
Echilibrul ecologic al micuţei localităţi Vama Veche seamănă cu tic-tac-ul unei bombe biologice montată sub fundul naturii. Ei, asta e, în fond Vama Veche e un sătuc deja distrus, parcă nici nu merită să ne mai frământăm pentru soarta lui. Doar avem o ditamai Românie! Corect. Doar că ridicând privirea de pe Vama Veche descoperi dezastrele puse la cale de primăria Mangaliei – care nimiceşte o pădure să facă loc vilelor; descoperi primăria Constanţei – care proiectează o şosea prin miezul zonei costiere protejate şi descoperi un proiect criminal la Corbu (
www.plajacorbu.ro). Iar dacă pleci de pe litoral, vezi parcurile decimate din oraşe, pădurile tăiate ca-n codru şi, ca să închidem cercul, parlamentarii care proiectează o lege care să permită vânătoarea în arii protejate şi în Delta Dunării. O specie de prădători face o lege a vânătorii care lasă fără protecţie animalele, dar, pe de altă parte, interzice vânătoarea propriei specii – a marilor animale de pradă. Pe 13 august, parlamentul a interzis DNA să înceapă urmărirea penală a suspecţilor Adrian Năstase şi Miron Mitrea. Cum să mai pretinzi cuiva să încerce măcar să oprească un mărunt comandant de poliţie să abuzeze de natură? Ultimul glonţ pe care-l mai avem la îndemână este buletinul de vot. Ca să rămână în aria protejată a corupţiei din Parlament, Năstase va candida la Mizil. Cetăţeni din Mizil, pentru echilibrul ecologic al României, împuşcaţi prădătorul, cu o ştampilă, fix în fund!
sursa:
http://www.verdecrud.ro autor: Mircea TOMA
